Mai mult cu ce ai

Scoala din Palanca (judetul Bacau) sala de sport a devenit in mod inspirat un spatiu multifunctional, in care ajunge mai toata lumea din comuna. Aici se joaca sah, se expun lucrari ale copiilor, se organizeaza campionate de tenis, se fac prezentari, se danseaza, se premiaza castigatorii, se dau diplome bunicilor.

Din seria ”Puterea culturii organizaționale” - Turul sentimentelor

O sugestie foarte bună pentru directorii de școli: din când în când, să facă un tur imaginar sau real al școlii, să arunce o privire la intrare, pe holuri, în clase, în sala de sport, în birouri, pe scări, la cantină, acolo unde au loc activități extrașcolare sau întâlniri cu părinții, pentru ca apoi să se oprească și să se întrebe:

- unde și când a văzut emoții pozitive precum bucurie, mândrie, pasiune?
- unde și când a văzut emoții negative - frustrare, supărare, mânie?
- unde a detectat intimidare și hărțuire?
- unde a fost vorba de sprijin reciproc și colaborare între elevi, între adulți sau între profesori și elevi?

Exercițiul se numește  Turul sentimentelor (A Feeling Walking Tour) și poate fi făcut individual sau cu colegii din conducere. Îi va arăta directorului ce trebuie schimbat, ce locuri/ lucruri nu funcționează cum trebuie, ce trebuie păstrat și extins.

După care, pasul 2: să schimbe ce nu merge


(articolul complet aici: http://www.edutopia.org/blog/feelings-walking-tour-surveying-school-climate-maurice-elias?utm_source=facebook&utm_medium=post&utm_campaign=blog-feelings-walking-tour-surveying-school-climate-link)

O grădiniță foarte colorată

Ecole Maternelle Pajol din Paris este cu siguranță grădinița cea mai plină de culoare pe care am văzut-o vreodată! Culorile sunt peste tot - pe zidurile exterioare, în curte, pe holuri, în sălile de clasă, pe scări și chiar la toalete.

 (sursa foto: http://xyozine.com/15253-ecole-maternelle-pajol-paris/ecole-maternelle-pajol-paris-11/)

Despre schimbarea de jos în sus - Sir Ken Robinson

Sir Ken Robinson readuce în discuție schimbarea de jos în sus a educației, idee promovată și de Edu Lab Romania.

”Education should be personalised to every student's talent, passion, and learning styles, and creativity should be embedded in the culture of every single school.”

Profesori care inspiră: Petru Soiman

Are doar 25 de ani, dar mare drag de copii. Este profesor de sport la școala din comuna Bălcăuți, județul Suceava, cântă și la chitară și este sufletul serbărilor din școală.

Dar pentru că cel mai mult îi place să danseze, a început să îi învețe și pe copii dansuri populare ucrainiene. Fac repetiții într-o săliță din școala din comună, dar nu contează, se simt bine împreună și sunt fericiți. Dansează pentru oamenii din sat, pentru cei din alte localități, iar de curând au făcut-o cu mare succes pentru toată România.

Ansamblul Kozaciok s-a calificat zilele trecute în finala concursului România dansează.Pentru că au fost strălucitori.

(http://a1.ro/tv/tv-1/romania-danseaza-crbl-si-connectr-sau-alaturat-unor-luptatori-ucrainieni-id317768.html?play=723597#)

Profesori care inspiră: Ovidiu Aniculăese

Ovidiu Aniculăese este profesor de lb. engleză la Colegiul Naţional "A.T.Laurian" din Botoșani și colaborator important al British Council. Este foarte îndrăgit de elevii săi, cu care petrece mult timp și în afara orelor de curs, la diferite competiții de limbă engleză sau pur și simplu la o plimbare cu bicicleta, pentru că, nu-i așa, spune domnul profesor:

„Într-o cultură contemporană în care tinerii visează la maşini puternice pe autostrăzi occidentale, gestul de a porni într-o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jurul Ipoteştiului pentru a zăbovi în pădure la Baisa şi, la noroc, a surprinde căprioare printre copaci poate însemna mult. Nu e predare-memorare, dar e un gest sănătos şi cald ce face contrast bun cu nesiguranţa, stresul, respingerea şi, chiar, violenţa cu care se confruntă de obicei un adolescent azi.“

(sursa foto: atlaurian.wordpress.com)

Într-un interviu luat de un elev de-al său acum câțiva ani, întrebat ce trăsătură de caracter îl reprezintă cel mai mult, Ovidiu  Aniculăese mărturisea: 

„Aş vrea să spun că este iertarea. Mi se pare că nu ai înţeles nimic din viaţă şi din oameni dacă nu ai găsit înţelepciunea necesară pentru a îi ierta pe cei din jur şi, la fel de important, pe tine însuţi, propriile eşecuri sau trădări. Totuşi, cred că asta e mai mult o valoare spre care tind decât una definitorie pentru mine. Ea nu este nici foarte evidentă în viaţa mea de zi cu zi, mai ales că, în munca de profesor, cele mai vizibile gesturi, notarea şi motivarea absenţelor, cer mai degrabă consecvenţă şi stricteţe decât iertare sau îngăduinţâ. Ca să răspund în fine la întrebare, aş spune că flexibilitatea şi deschiderea mi-au marcat mult mai clar viaţa, atât acasă, cât şi la şcoală. Flexibilitate atunci când planul de acasă nu se potriveşte cu atmosfera din clasă sau când îmi recunosc greşeala sau ignoranţa.“

Continuarea interviului - aici:http://lauriannews.wordpress.com/2010/05/03/interviu-cu-domnul-profesor-ovidiu-aniculaese-de-alexandru-sotropa/

Pentru ore de teatru în școli

De Ziua Mondială a Teatrului - 27 martie