„Într-o cultură contemporană în care tinerii visează la maşini puternice pe autostrăzi occidentale, gestul de a porni într-o plimbare cu bicicleta pe dealurile din jurul Ipoteştiului pentru a zăbovi în pădure la Baisa şi, la noroc, a surprinde căprioare printre copaci poate însemna mult. Nu e predare-memorare, dar e un gest sănătos şi cald ce face contrast bun cu nesiguranţa, stresul, respingerea şi, chiar, violenţa cu care se confruntă de obicei un adolescent azi.“
(sursa foto: atlaurian.wordpress.com) |
„Aş vrea să spun că este iertarea. Mi se pare că nu ai înţeles nimic din viaţă şi din oameni dacă nu ai găsit înţelepciunea necesară pentru a îi ierta pe cei din jur şi, la fel de important, pe tine însuţi, propriile eşecuri sau trădări. Totuşi, cred că asta e mai mult o valoare spre care tind decât una definitorie pentru mine. Ea nu este nici foarte evidentă în viaţa mea de zi cu zi, mai ales că, în munca de profesor, cele mai vizibile gesturi, notarea şi motivarea absenţelor, cer mai degrabă consecvenţă şi stricteţe decât iertare sau îngăduinţâ. Ca să răspund în fine la întrebare, aş spune că flexibilitatea şi deschiderea mi-au marcat mult mai clar viaţa, atât acasă, cât şi la şcoală. Flexibilitate atunci când planul de acasă nu se potriveşte cu atmosfera din clasă sau când îmi recunosc greşeala sau ignoranţa.“
Continuarea interviului - aici:http://lauriannews.wordpress.com/2010/05/03/interviu-cu-domnul-profesor-ovidiu-aniculaese-de-alexandru-sotropa/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu