Excelența în leadership de școală

Un leadership de calitate înseamnă să îi ai alături de tine pe oameni în călătoria către o viziune împărtășită.

 

Un leadership de calitate este unul care  implică în procesul de conducere și funcționare a organizației școlare un număr semnificativ de persoane – profesori, părinți, elevi, membri ai comunității.

Iată o listă de control pentru excelență în leadership școlar (adaptare după How Good is Your School – A Journey to Excellence, HMIE, March, 2006):

• întreg personalul școlii - echipa managerială, cadrele didactice, personalul auxiliar și administrativ este implicat, acolo unde este cazul, în procesul de planificare a activității, astfel încât să se vină cât mai cuprinzător în întâmpinarea nevoilor elevilor;
• personalul este valorizat prin implicarea în dezbateri privind direcțiile de dezvoltare viitoare ale școlii, iar părerile lor sunt cerute și luate în considerare;
• stilul echipei de management este unul incluziv și încurajator, iar directorii școlii lucrează foarte bine în echipă cu personalul didactic;
•  agenda de lucru este stabilită prin colaborare cu toți factorii implicați;
•  liderii de la toate nivelurile se asigură că învățarea este în centrul planurilor de dezvoltare/ de îmbunătățire ale școlii și ale tuturor departamentelor/ comisiilor și că strategiile, politicile și principiile școlii sunt transpuse în practică în activitatea de zi cu zi;
•  liderii fac vizite la clasă, dau feedback, împărtășesc cu colegii reflecții personale și stimulează autoevaluarea;
•  stilul managerial al școlii face ca personalul și elevii să simtă că sunt direct responsabili de bunul mers al școlii;
•  regulat, au loc întâlniri la care participă tot personalul școlii și care, alături de întâlnirile cu elevii, constituie mijloace eficiente de consultare și comunicare;
•  directorul se consultă frecvent cu personalul, se lucrează în grupuri, cu larga implicare a elevilor pentru ca școala să se dezvolte;
•  discuțiile au în vedere bunele practici și domeniile care necesită îmbunătățire;
•  elevii sunt implicați în luarea deciziilor referitoare la viitorul școlii;
• opiniile și sugestiile elevilor sunt luate în considerare, primesc feedback și li se acordă responsabilități, de exemplu, managementul financiar al unui proiect care se derulează în școală;
• iau parte la programe de mentorat, acțiuni de caritate, parteneriate locale și internationale;
•  consiliul elevilor are un rol important în procesul de implicare a elevilor în luarea deciziilor la nivelul școlii.

 Anca Tîrcă
 Director Edu Lab Romania
http://ancatirca.blogspot.ro/ 

O școală mai mult decât inovatoare

A.J. Whittenberg Elementary School din Greenville County este prima școală primară din South Carolina care are un curriculum în întregime focalizat pe inginerie. Clădirea școlii are numeroase laboratoare cu pereți de sticlă în care elevii folosesc echipamente, computere și softuri educaționale pentru a experimenta diverse tehnologii și a crea diferite produse, roboți Lego sau mici mecanisme.

Aproape tot procesul didactic este digitizat, se învață pe tablete, materialele sunt stocate în foldere,  în clasa a 2-a elevii folosesc cu măiestrie Power Point, profesorii corectează temele in format eletronic și nu se învață deloc scrierea cursivă!

Mascota școlii

Activitățile extrașcolare sunt multe și variate - se face mult sport și se realizează multe proiecte în care sunt implicați elevii: o grădină organică în curtea școlii, un program de educație alimentară și creații culinare, unul de cultivare a bumbacului. Aici copiii își fac singuri supa și pâinea pe care o consumă la masa de prânz.

Școala se remarcă și printr-un interes deosebit pentru ecologie și, astfel, toată lumea din școală are câte o activitate în acest domeniu: clasele I fac compost, cei din a II-a, o dată pe săptămână, colectează materialele reciclabile din spațiul școlii, copiii din clasa a III-a măsoară regulat calitatea aerului, iar cei de clasa a IV-a studiază calitatea apei și îi informează prin prezentări pps pe cei din alte clase.

 Peste tot în școală e o atmosferă veselă, copiii se simt în largul lor și se bucură că fac ce le place.

Urmarea?

Părinții stau zile întregi la coadă în corturi pentru a-și înscrie copiii la această școală.

În viitorul apropiat se va înființa și o clasă gimnazială, iar mai târziu și un liceu.
 (text adaptat după http://blogs.kqed.org/mindshift/2014/01/a-grade-school-where-every-student-is-an-engineer/)

Prima zi de școală la A.J. Whittenberg Elementary School

Un fel de curriculum global

Foto: via MindShift

Ce ar trebui să învețe copiii de azi la orice școală din lume și ce nu se măsoară când se dau teste sau examene:

- să se adapteze la schimbări
- să fie empatic față de problemele globale și să știe să le administreze
- să aibă o viziune, un țel
- să fie optimist și cu speranță
- să aibă imaginație, să fie curios
- să comunice bine oral și în scris
- să aibă inițiativă și calități antreprenoriale
- să gândească critic și să rezolve probleme
- să aibă autocontrol și reguli proprii de comportament
- să demonstreze flexibilitate
- să aibă tărie de caracter

Bune practici de la noi - Ziua bunicilor

Ziua bunicilor

O întâlnire în care se învață mai mult decât într-o sută de lecții din manualele școlare: „Ziua bunicilor”, pe 1 Decembrie 2013, la Școala Gimnazială „Vasile Scurtu” din comuna Pârva, Bistrița – Năsăud și o învățătoare care inspiră –Corina Vencsel. În același timp, e un model de cum se pot celebra, într-un mod mai puțin festivist, zile importante, precum Ziua Națională.

Imaginile vorbesc de la sine despre ce impact are o astfel de activitate atât asupra copiilor, cât și asupra bunicilor.

 

Mesaj public pentru susținerea și încurajarea profesorilor care nu sunt ca dna Blându

În ciuda greutăților de tot felul, sistemul de învățământ continuă să funcționeze, dus pe umeri de miile de anonimi, învățători și profesori, care zi de zi semnează condica în școlile noastre, intră la ore și se întâlnesc cu copiii României. 

Mai bine sau mai puțin bine, cu entuziasm sau din rutină, predau, corectează teme, dau note, fac pregătiri pentru examene sau olimpiade, organizează excursii, serbări sau concursuri, se întâlnesc cu părinții, sunt de serviciu pe școală, completează documente cerute de inspectorate și fac multe alte lucruri, pentru ca la final de săptămână să se împartă între grijile familiei, copiii studenți care vin acasă, bucata de pământ de lângă casă care trebuie lucrată și cursurile din proiectele POSDRU la care e obligatoriu să participe pentru că toate, nu-i asa, au același grup țintă – pe ei! 

În afară de copiii pe care îi învață carte și care îi iubesc, nu sunt importanți pentru nimeni, nu îi laudă nimeni, nu apar în presă sau la TV, nu se regăsesc poate nici pe listele cu salarii sau gradații de merit, cu siguranță că nu se află printre experții cuprinși în proiectele cu fonduri europene derulate la nivel local,  nu îi  sprijină nimeni, nu îi întreabă nimeni când li se schimbă directorul odată cu puterea politică sau dacă au cu ce să facă naveta. 

Și cu toate acestea, pentru că își fac datoria așa cum știu ei mai bine sau cum au mai  învățat pe la vreun curs despre metode active, ei sunt cei care de ani buni fac ca sistemul să nu se blocheze și să se facă școală în România, deși uneori e frig în clase,  toaletele sunt în curte, salariile sunt mici,  la nivel local dictează politicul, iar la nivel național nu avem încă politici educaționale pe termen lung care să ne arate o direcție  clară și o destinație cu care să fim cu toții de acord.

Respect pentru profesorii României!

Anca Tîrcă (http://ancatirca.blogspot.ro/)
Director Edu Lab Romania

Scara participării

Termenul de participare se referă, în general, la implicarea în luarea deciziilor care influenţează viaţa noastră şi a comunităţii. Participarea stă la baza unei democraţii şi este un standard cu care aceasta se măsoară. Înţelegerea acestui concept şi competenţele legate de el nu pot fi dobândite decât treptat şi numai aplicându-le şi exersându-le. 

 Dacă acceptăm ideea că rostul şcolii este şi acela de a forma buni cetăţeni, atunci este necesar să ne gândim, ca educatori, în ce fel putem să-i punem pe elevii noştri în situaţia de e exersa direct practicile democratice şi de a-şi dezvolta abilităţile de care vora avea nevoie mai târziu ca adulţi. În acest sens, în cadrul unor organisme ale elevilor precum Consiliul elevilor, elevii pot dobândi experienţa personală a unui sistem democratic cu reprezentanţi aleşi.

Literatura de specialitate a identificat o „scară a participării” copiilor la viaţa comunităţii, fiecare treaptă urcată în demersul educaţional însemnând creşterea gradului de implicare reală a copiilor în luarea deciziilor. Treptele sunt următoarele:

0.   IGNORAREA COPIILOR

1.       MANIPULARE (de exemplu, copiii poartă pancarte la un miting fără a şti sau înţelege pentru ce)

2.       ELEMENT DE DECOR (copii care cântă sau desenează la un eveniment despre care nu ştiu nimic)

3.       PARTICIPARE SIMBOLICĂ (copii care fac parte dintr-un comitet şi nu sunt informaţi despre scopurile acestuia)

4.       COPII – INVITAȚI (copiii sunt informaţi despre rolul lor înainte de a li se acorda o responsabilitate)

5.       CONSULTARE ŞI INFORMARE (copiii sunt consultaţi în privinţa unor acţiuni organizate de adulţi şi părerile lor sunt luate în considerare)

6.       PARTICIPARE LA DECIZII ÎN LEGĂTURĂ CU ACŢIUNI INIŢIATE DE ADULŢI – deciziile se iau în parteneriat

7.       ACŢIUNI INIŢIATE ŞI CONDUSE DE COPII( copiii conduc, adulții ajută)

 8.   ACŢIUNI INIŢIATE DE COPII ŞI DECIZII LUATE ÎMPREUNĂ CU ADULŢII( copiii sunt responsabili

Primele trei trepte sunt, de fapt, forme de neparticipare. Există încă în multe şcoli cadre didactice care consideră că pierderea controlului asupra elevilor este un risc ce nu merită asumat. Şcolile care cred însă în eficienţa implicării elevilor în planificarea procesului de educaţie folosesc modalităţi aflate în partea superioară a scării de participare, iar organizarea şi funcţionarea unui Consiliu al elevilor reprezintă una dintre cele mai bune soluţii. 

Anca Tîrcă

Director Edu Lab Romania

---